Privește fix în centrul imaginii, fără să miști ochii câteva secunde
Ai văzut cum punctele roz (magenta) animate încep să dispară pe rând, până nu mai rămâne niciunul? Cu cât privești mai mult spre centru, cu atât vei observa și apariţia unei buline “fantomă” (sau chiar mai multe), de culoare verde. Cum miști puţin ochii, iluzia dispare și bulinele roz reapar în peisaj.
De fapt, bulinele nu dispar nicăieri, iar în imagine nu există nici urmă de verde. Ai văzut “fantome”. Dar nu te speria, este perfect normal, tocmai ai fost “victima” unei iluzii optice, care ne arată încă o dată cât de complexă este percepţia noastă asupra lumii.
Sunt două aspecte ale acestei iluzii care fascinează: dispariţia bulinelor roz și apariţia “fantomei” verzi, culoare care garantat nu există în imagine, dar pe care ochii noștri par să o vadă. Sau creierul ne păcălește, el fiind cel care interpretează informaţia primită de la ochi prin nervul optic?
Ochii obișnuiesc să facă mici mișcări convulsive pentru ca toate detaliile pe care le cuprindem cu vederea să nu dispară din imaginea de ansamblu.
Atunci când privirea este fixată pe un singur detaliu, ochii rămânând ficși (în cazul de faţă pe “+” / centrul imaginii), pierdem din vederea periferică restul detaliilor (vezi punctele roz – care dispar). Cum începem iar să mișcăm ochii, cum reapar în cadru detaliile pierdute iniţial din vedere. Efectul a fost descoperit de elveţianul Ignaz Paul Vital Troxler în anul 1804 și a fost denumit Efectul Troxler.
Verde este o culoare complemetară pentru magenta, iar acesta este principalul motiv pentru care apare în percepţia noastră.
Ochiul uman conţine trei tipuri de receptori de culoare cu diferite curbe de sensibilitate spectrală. Acești receptori se numesc conuri și se raportează la lungimile de undă ale vârfurilor lor de sensibilitate:
- lung, mediu și scurt
- sau roșu, verde și albastru pentru această discuţie.
Când vedem culori neutre ca alb și nuanţe de gri, toate cele trei tipuri de conuri răspund în mod egal și creierul interpretează culoarea ca fiind neutră.
Dar atunci când vedem culori foarte saturate, conurile răspund diferit în funcţie de lungimile de undă provenite din obiect.
Conurile sunt cuplate la nervul optic și ulterior la creier prin intermediul „canalelor de informare” care trasnportă informaţia codificată –albastru / galben și roșu / verde.
În cazul de faţă, magenta stimulează conurile verzi, de unde și „fantoma” verde.
Dar „fantomele” pot avea diverse culori, în funcţie de culoarea care stimulează conurile (receptorii). Iată câteva exemple:
Bulinele galbene stimulează conurile (receptorii) de verde și roșu, motiv pentru care “fantoma” este albastră.
Bulinele albastre nu afectează conurile roșii și verzi, deci “fantoma” este galbenă.