SUPRAFAŢA OCHIULUI (CORNEEA)

Corneea este stratul de suprafaţă al globului ocular.
Ea este perfect transparentă și are forma bombată specifică ochiului, acoperind suprafaţa sa anterioară, rolul său principal fiind acela de refracţie a luminii și de obţinere a unei imagini clare.
Cu toate că transparenţa sa dă impresia că nu este alcătuită dintr-un material solid, corneea este un ţesut cu o structură foarte bine organizată.
Spre deosebire de majoritatea țesuturilor din organism, corneea este avasculară (nu conţine vase de sânge) care să o hrănească sau să o protejeze împotriva patogenilor.

Aceste roluri sunt îndeplinite de secreţia lacrimală și de umoarea apoasă, un strat de fluid ce se află în spatele corneei.
De fiecare dată când clipim, secreţia lacrimală este distribuită pe suprafaţa corneei pentru a menţine umiditatea globului ocular, aceasta contribuind la vindecarea leziunilor și la prevenirea infecţiilor.
Filmul lacrimal se formează în trei straturi:
1. Un strat mucos ce se află la baza celorlalte, pentru a facilita distribuţia stratului apos și pentru a asigura umiditatea permanentă.
2. Un strat de mijloc apos, cu rol de hrănire pentru cornee dar si pentru conjunctivă (membrana ce căptușește ochiul și interiorul.
3. Un strat extern lipidic (uleios) ce păstrează umiditatea pentru o perioadă mai îndelungată și previne evaporarea lacrimilor. pleoapelor)
Corneea are, în primul rând, un rol de protecţie.
Corneea este o barieră împotriva microorganismelor, particulelor de praf dar și a altor factori ce pot agresa globul ocular. Aceste atribuţii de protecţie sunt îndeplinite și de orbitele globilor oculari, pleoapele, sclerotica (albul ochiului) și de filmul lacrimal.
De asemenea, un alt rol important pe care îl are corneea este acela de focalizare a luminii, corneea fiind responsabilă pentru 65-75% din puterea de focalizare a ochiului.
Corneea împreună cu cristalinul (lentila ochiului) au rolul de a focaliza lumina pe retină, aceasta fiind un ţesut fotosensibil ce se află în partea posterioară a globului ocular. Atunci când lumina ajunge pe suprafaţa corneei, aceasta se refractă pentru a trece mai departe prin cristalin.
La trecerea luminii prin cristalin, acesta o refocalizează pe retină, acolo unde ea este transformată într-o imagine. Acest proces are loc prin transformarea luminii în impulsuri electrice care traversează nervul optic și ajung la nivelul creierului, unde sunt interpretate ca și imagini.
Procesul de refracţie al luminii, în acest caz, funcţionează similar cu cel pe care îl folosește și un aparat foto - corneea și cristalinul funcţionează ca un sistem de lentile, pe când retina reprezintă suportul de imagine, în cazul aparatului foto fiind filmul sau senzorul digital. În cazul în care imaginea nu este focalizată corespunzător, și retina va percepe o imagine înceţţoșată sau neclară.
Corneea acţionează și ca un filtru pentru razele UV, în lipsa acesteia cristalinul și retina fiind expuse direct efectelor nocive pe care le pot avea.
Printre cele mai comune fecţiuni ale corneei se numără...
Cele mai comune alergii care se manifestă la nivel ocular sunt cele cauzate de polen, în special în sezonul cald și uscat. Simptomele caracteristice includ roșeaţă, mâncărimi, senzaţie de arsură, înţepătură sau usturime și lăcrimarea constantă a ochilor. De cele mai multe ori, acestea nu reprezintă urgenţe medicale, utilizarea picăturilor cu antihistaminice putând fi folosite cu succes pentru decongestionarea ochilor și reducerea simptomelor.
Simptomul caracteristic este senzația de usturime sau de corp străin dată de secreția lacrimală insuficientă, însă se mai poate manifesta și prin senzaţie de înţepătură sau arsuri, episoade cu secreţie lacrimală abundentă urmate de perioade cu uscăciune, durere și roșeaţă. De asemenea, persoanele care suferă de sindrom de ochi uscat pot resimți ploapele grele și vedere înceţoșată.
● Herpes ocular
Este o infecţie virală recurentă ce este cauzată de virusul herpes simplex 1 (HSV-1). Herpesul ocular mai poate cauzat și de herpes simplex 2 (HSV-2) a carui transmitere se face pe cale sexuală și provoacă și herpesul genital. Herpesul ocular se manifestă prin leziuni la nivelul corneei și pleoapei, și odată cu evoluţia sa, poate provoca infecţii care se pot răspândi în profunzimea corneei provocând keratita stromală.
● Leziunile corneene
În urma zgârieturilor sau leziunilor minore, corneea se poate vindeca singură, însă în cazul leziunilor mai adânci pot apărea cicatrici corneene care vor înceţoșa vederea. Leziunile corneene sau alte tulburări la acest nivel se pot manifesta prin: durere, sensibilitate la lumină, vedere redusă sau înceţoșată, roșeață sau inflamație a ochiului, dureri de cap, greaţă, fatigabilitate.
Deși pot avea etiologii diverse, în evoluția lor duc la inflamaţia corneei. Keratitele non-infecţioase pot fi cauzate de o leziune minoră sau de purtarea îndelungată a lentilelor de contact. Cu toate astea, keratitele infecțioase sunt mai întâlnite, ele fiind în general cauzate de bacterii, virusuri, fungi sau paraziți. Adesea se întâmplă ca aceste infecții să fie asociate cu purtarea necorespunzătoare de lentile de contact, în special depozitarea, curățarea improprie sau folosirea unor lentile de contact vechi care ar trebui înlocuite. Infecțiile minore ale corneei sunt tratate în mod obișnuit cu picături ce conțin substanțe antibacteriene, însă dacă problema este mai severă, poate necesita tratament cu antibiotice sau antifungice dar și antiinflamatoare.
● Zona zoster oftalmică
Este cauzată de reactivarea virusului varicelo-zosterian (care provoacă varicela și zona zoster). Acest virus poate supraviețui pentru perioade foarte lungi pe traiectul unor nervi mult timp după ce leziunile inițiale s-au vindecat. La unele persoane, virusul varicelo-zosterian se poate reactiva și poate traversa fibrele nervoase leziunile putând fi manifestate și la nivelul corneei. În aceasta situaţie este necesară prescripţia unui tratament anti-viral pentru a reduce riscul inflamaţiei și eventualelor cicatrici corneene.